L.A. Confidential (1997)
Prin L.A. Confidenţial, 1997, Hanson atinge culmea estetică a filmografiei sale. Sursa literară a filmului este romanul omonim de mare succes al lui James Ellroy. Locul acţiunii este Los Angeles, cetatea industriei cinematografice nord-americane, cu ramificaţii în întreaga lume. Dar Hollyood-ul este cel implicat (indirect) în intenţiile prozatorului şi ale regizorului. Accentul este pus pe pătrunderea în infrastructura fenomenului corupţiei, urmărit din interior spre etajele superioare, până la vârfurile poliţiei locale şi, de aici, spre alte puncte, din alte localităţi, din alte state ale Uniunii, până la vârfurile procuraturii locale şi federale, cuprinzând şi alte instituţii de stat sau particulare: presă, reprezentanţi ai unor cercuri de afaceri, televiziune etc.
Mecanismele corupţiei, ale crimei organizate şi ale investigaţiilor poliţiei se declanşează în urma cercetării unui fapt obişnuit, o crimă. Treptat, ni se relevă o ţesătură de fapte, de întâmplări, de evenimente
, de relaţii mai ales, sub forma unui sistem al răului în permanentă expansiune; un poliţist este colaborator la un serial de televiziune în care este glorificată profesionalitatea şi moralitatea poliţiei orăşeneşti; poliţiştii sunt implicaţi, împreună cu un gazetar local, într-o largă acţiune de şantajare şi compromitere a unor personalităţi din Los Angeles; un procuror homosexual este protectorul unor grupuri mafiote; un bogătaş local este implicat în traficul
cu droguri, cu prostituate, ocupându-se şi de manipularea, prin operaţii estetice, a unor fete care seamănă cu unele vedete de la Hollywood; culmea, un căpitan din poliţia municipală se dovedeşte a fi şeful unei reţele mafiotice. Şi aşa mai departe. Cu un remarcabil simţ al detaliilor, al ritmului, al culorii locale, pătrunzând cu aparatul
de luat vederi numai acolo unde este nevoie, de la birourile poliţiei la vila bogătaşului, de la apartamentele sărăcăcioase ale unor implicaţi sau victime la bulevarde, străzi rău famate, la localuri de zi sau de noapte, la blocuri, dependinţe, birouri ale justiţiei, săli de judecată etc., stăpânind perfect arta de a armoniza aceste spaţii cu acţiunea, în toate ramificaţiile ei şi, bineînţeles, cu personajele implicate mai mult sau mai puţin, regizorul expune o radiografie crudă, nemiloasă, dar obiectivă, lucidă a corupţiei, în tonurile ei ţipătoare sau cu nuanţele ei abia perceptibile. Nimic exagerat în acest film, nimic parazitar, nimic acuzat sau arătat ostentativ. Totul se transmite parcă în direct, de un virtuoz al observării şi selectării. Cu rol – înainte de toate – de document
, de act demascator şi acuzator, filmul ne apare şi ca o metaforă a lumii modeme, a societăţii de consum, demolând false mituri, false magii.
Cu cinci nominalizări la Premiul „Globul de aur” – Cel mai bun film, Cel mai bun regizor, Cel mai bun scenariu, Cea mai bună actriţă în rol secundar (Kim Basinger) şi Cea mai bună partitură muzicală –, filmul a fost distins şi cu Premiile pentru Cel mai bun film şi Cel mai bun regizor, acordate pentru prima dată de cele mai importante cinci grupuri ale criticii din SUA. Sursa: CinemaRx(bad1923)
Link IMDB












RSS feed for comments on this post
Share your comments